Expedierea plantelor sau semințelor din China este mai puțin o problemă de transport de mărfuri decât o problemă de documentare, iar documentul care decide expedierea este de obicei emis înainte ca mărfurile să ajungă la aeroport. Plantele vii, butașii, bulbii și multe semințe necesită un certificat fitosanitar de la autoritatea chineză pentru sănătatea plantelor, iar acel certificat este eliberat după o inspecție a unui lot fără dăunători și, în unele piețe, numai de la un loc de creștere înregistrat. Destinația își adaugă apoi propriul strat: un permis de import, o evaluare a riscului dăunătorilor sau o cerință pentru carantină după intrare. Marfa este ultimul lucru de aranjat, nu primul.
Ceea ce contează ca “plantelor” în acest scop
Categoria este mai largă decât plantele în ghivece. Include semințe, răsaduri, butași, muguri, bulbi, tuberculi, ierburi proaspete, flori tăiate și orice produs vegetal care poate purta un dăunător. Include, de asemenea, produse cu pământ atașat, care sunt adesea tratate ca un risc mai mare decât planta însăși, și ambalaje din lemn, care sunt acoperite de un standard separat. Un transport descris simplu ca “plante decorative” nu dă inspectorului nimic de comparat cu permisul, iar descrierile vagi sunt unul dintre motivele pentru care un lot este reținut pentru clarificare.
Care sunt mărfurile determină ce certificat este necesar și ce autoritate îl emite. Plantele și semințele proaspete necesită, în general, un certificat fitosanitar. Produsele vegetale procesate, cum ar fi ierburile uscate pentru consum sau semințele prăjite, pot intra sub incidența regulilor de siguranță alimentară. Un produs cu ambele caracteristici, precum semințele comestibile destinate plantării, poate necesita atât un certificat fitosanitar, cât și un control al siguranței alimentare, iar importatorul este partea care trebuie să știe care se aplică.
Partea de export: înregistrarea înainte de certificare
Unele protocoale de destinație necesită înregistrarea locului de producție înainte de a putea fi eliberat un certificat pentru mărfurile din acel loc. Piața importatoare decide dacă acest lucru se aplică: UE, de exemplu, stabilește cerințe suplimentare pentru anumite plante și produse vegetale care provin de la unități de producție înregistrate din țara exportatoare, care face parte din regim de sănătate a plantelor. Acolo unde se aplică înregistrarea, aceasta acoperă zona de creștere, practicile de gestionare a dăunătorilor și instalația de ambalare.
Acesta este motivul pentru care conversația de export ar trebui să înceapă cu cultivatorul, nu cu expeditorul. Întrebați dacă locul de creștere este înregistrat pentru țara de destinație, dacă specia este eligibilă pentru acea piață și ce înregistrări de inspecție există. Dacă răspunsul este că site-ul nu este înregistrat, nicio cantitate de planificare a transportului nu va produce un certificat, iar transportul va fi fie refuzat la export, fie păstrat la destinație. Pentru mărfurile acoperite de această cerință, o societate comercială care cumpără de la cultivatori neînregistrați nu poate obține un certificat; site-ul în sine trebuie să fie eligibil.
Certificatul în sine
Un certificat fitosanitar este emis de autoritatea fitosanitar competentă din țara exportatoare, iar în China, care este Administrația Generală a Vămilor (GACC), a cărei funcție de carantină a plantelor acoperă inspecția și certificatul. Acesta precizează identitatea plantelor, cantitatea, locul de creștere, tratamentul aplicat, dacă este cazul, și o declarație că transportul îndeplinește cerințele țării importatoare. Certificatul nu este un formular pe care exportatorul îl completează și îl semnează; este emis după o inspecție, motiv pentru care timpul trebuie planificat în jurul inspecției, nu în jurul zborului.
Certificatul are de obicei o perioadă de valabilitate, iar mărfurile trebuie să plece în ea. Un certificat eliberat prea devreme expiră înainte de plecarea expedierii, iar unul emis prea târziu pierde zborul. Regula practică este să rezervați inspecția atunci când mărfurile sunt împachetate și gata, apoi rezervați zborul pentru o dată aflată în perioada de valabilitate a certificatului. O cauză comună de întârziere este inversarea acestei ordini.
Cerințe de destinație: permis, evaluare, carantină
Multe țări solicită un permis de import pentru plante și semințe înainte ca mărfurile să părăsească țara exportatoare, iar permisul denumește adesea specia, cantitatea și portul de intrare. Unele specii necesită o evaluare a riscului dăunătorilor înainte de eliberarea unui permis, iar unele sunt interzise definitiv. Importatorul solicită de obicei permisul, iar exportatorul are nevoie de numărul permisului pentru a completa cererea fitosanitar în unele sisteme.
Dincolo de permis, destinațiile pot necesita carantină post-intrare, teste de creștere sau inspecție la o unitate desemnată. Aceste cerințe modifică adresa de livrare și calendarul: mărfurile pot să nu ajungă deloc la depozitul importatorului, ci la o stație de carantină, iar transportatorul trebuie să fie informat. O expediție adresată în locul greșit este o expediție care rămâne în timp ce documentele sunt corectate.
Acceptarea operatorului nu este automată
Multe companii aeriene și operatori expres restricționează plantele și semințele vii, iar unii le refuză în întregime pe anumite rute. Motivele sunt practice: plantele au nevoie de ventilație, se pot scurge sau pot vărsa, iar un transport care este refuzat la poartă perturbă planul de încărcare al aeronavei. Acceptarea transportatorului trebuie confirmată înainte ca mărfurile să fie ambalate, nu la ghișeu.
Aerul este modul obișnuit pentru plantele vii, deoarece timpul de tranzit contează și ventilația poate fi controlată. Marea este posibilă pentru bulbi, tuberculi și unele semințe, care tolerează o călătorie mai lungă dacă sunt împachetate pentru a evita condensul și putrezirea. Express poate funcționa pentru transporturi de semințe mici, de mare valoare, dar restricțiile operatorului sunt adesea mai stricte decât cele ale unei companii aeriene, așa că verificați atât serviciul, cât și ruta. Alegerea este determinată de specie’ toleranță, nu prin tariful de marfă, și noastre serviciu de transport aerian de marfă pagina acoperă partea de manipulare a aeroportului pentru mărfuri sensibile la timp.
Ambalaj care supraviețuiește inspecției
Ambalajul trebuie să permită inspecția fără a distruge lotul. În mod normal, un inspector trebuie să vadă plantele, să le numere și să verifice dacă există dăunători, așa că o cutie sigilată fără acces este o problemă. Folosiți cutii de carton ventilate, etichetați fiecare specie și cantitate și păstrați lista de ambalare atât în interiorul cutiei, cât și în exterior. Nu adăugați pământ decât dacă destinația o permite, iar dacă este necesar un mediu de cultură, utilizați un mediu steril sau aprobat și spuneți acest lucru pe documente.
Tratamentele, dacă sunt necesare, trebuie înregistrate și corelate cu certificatul. Un certificat de fumigație care enumeră o cantitate sau o specie diferită de certificatul fitosanitar creează o discrepanță care necesită timp pentru a se rezolva. Ambalați separat mărfurile tratate și netratate și păstrați evidența tratamentului cu documentele de expediere, mai degrabă decât într-un fir de e-mail.
Setul de documente
Cinci documente acoperă un transport tipic de plantă: certificatul fitosanitar, permisul de import sau numărul acestuia, factura comercială, lista de ambalare cu specii și cantități și fișa de tratament dacă a fost aplicat un tratament. Adăugați un certificat de origine dacă destinația acordă un tarif preferențial și un document de siguranță alimentară dacă produsul este și un aliment. The Standardul IPPC privind sistemele de certificare fitosanitar stabilește ce trebuie să ateste un certificat, ceea ce este util atunci când cerințele destinației sunt neclare.
Păstrați documentele consistente. Numele speciei de pe certificat, factura și lista de ambalare trebuie să se potrivească, iar cantitatea trebuie să se potrivească cu numărul fizic. Inspectorii sunt instruiți să caute nepotrivirea, deoarece o nepotrivire este cel mai simplu semn că lotul a fost asamblat din mai multe surse. Noastre prezentare generală a vămuirii acoperă partea de intrare, care este locul în care documentele fabricii sunt verificate în raport cu autorizația.
Ceea ce merge prost de obicei
Un eșec frecvent este un transport pregătit înainte de existența permisului. Plantele sunt împachetate, zborul este rezervat, iar apoi importatorul descoperă că destinația necesită un permis sau o evaluare a riscurilor care poate dura săptămâni sau mai mult, în funcție de autoritate. Al doilea este un certificat pentru specia greșită, de obicei pentru că numele comercial și denumirea botanică au fost folosite în mod interschimbabil. Al treilea este un transportator care acceptă rezervarea dar refuză încărcătura la poartă deoarece ruta sau ambalajul nu respectă regulile sale.
Fiecare eșec are aceeași soluție: confirmați cerința de destinație, certificatul și acceptarea transportatorului înainte ca mărfurile să fie ambalate. Acea secvență costă câteva zile la început și salvează transportul. De asemenea, face ca oferta de marfă să fie semnificativă, deoarece cotația presupune un transport care poate zbura efectiv.
Cum se desfășoară de fapt inspecția
Inspecția fitosanitară se face de obicei la locul de ambalare sau la un punct de inspecție desemnat, înainte ca mărfurile să fie predate transportatorului. Inspectorul verifică identitatea plantelor, cantitatea și semnele vizibile de dăunători sau boli și poate preleva mostre. Dacă lotul corespunde cererii, se eliberează certificatul; în caz contrar, bunurile sunt reținute până când diferența este corectată sau expedierea este respinsă.
De aceea, data de ambalare și data inspecției ar trebui să fie aceeași zi, acolo unde este posibil. Bunurile ambalate luni și inspectate joi au avut trei zile pentru a fi mutate, amestecate cu alte stocuri sau expuse la ceva ce va observa inspectorul. Înregistrați data inspecției pe dosar și dați certificatul transportatorului împreună cu celelalte documente, nu într-un e-mail separat care sosește după limită.
Elemente de cost de care să întrebați
Livrările de fabrică includ elemente de cost pe care o cotație generală de transport le omite. Întrebați despre patru dintre ele și întrebați despre ce se percepe fiecare: taxa de inspecție și certificare (de obicei pe transport), costul tratamentului (de obicei per ciclu de tratament sau pe metru cub tratat), manipularea mărfurilor la aeroport sau port dacă au nevoie de ventilație sau montare specială (deseori pe zi) și taxa de inspecție la destinație sau de carantină (de obicei, facturată de către agent de destinație). Adăugați costul pierderii unui transport care eșuează inspecția, care nu este o linie de factură, dar este motivul pentru care procesul merită să fie efectuat corect.
Niciunul dintre aceste elemente nu este opțional dacă destinația necesită pasul de bază. Un citat care le omite nu este un citat mai ieftin; este unul incomplet, iar articolele lipsă vor apărea pe o factură ulterioară sau ca întârziere. Solicitați cotația pentru a afișa articolele fitosanitare și de tratament ca linii separate, astfel încât acestea să poată fi verificate în funcție de cerințele destinației.
De unde să începi când specia este nouă pentru tine
Dacă nu ați expediat specia înainte, începeți cu baza de date de import de plante a autorității de destinație sau lista echivalentă a speciilor reglementate. Multe țări publică care plante și semințe au nevoie de autorizație, care sunt interzise și care au nevoie de carantină. Potriviți denumirea botanică, nu denumirea comercială, deoarece denumirea comercială este ceea ce folosește catalogul și denumirea botanică este ceea ce folosește regulamentul.
Apoi adresați-i producătorului trei întrebări în scris: dacă situl este înregistrat pentru acea destinație, dacă specia se află pe lista permisă a destinației și ce istoric de tratament are situl. Răspunsurile vă spun dacă expedierea este posibilă. Un expeditor poate aranja transportul, dar niciun expeditor nu poate face eligibilă o specie neeligibilă.
Rezervați inspecția înainte de a rezerva transportul
Ordinea este întreaga lecție. Înainte de a cere o taxă de transport, confirmați cinci lucruri: denumirea botanică și comercială a speciei, dacă locul de creștere este înregistrat pentru destinație, dacă este necesar un permis de import sau evaluarea riscului, dacă transportatorul acceptă plante vii sau semințe pe traseu și ce tratamente, dacă este cazul, sunt necesare. Dacă vreun răspuns nu este cunoscut, citatul este provizoriu. Obțineți răspunsurile în scris de la cultivator, de la autoritatea de destinație și de la transportator și păstrați-le împreună cu dosarul de expediere. Dacă comparați furnizorii, cereți fiecăruia să descrie secvența de inspecție înainte de a cita; echipa noastră de expeditori răspunde mai întâi la această întrebare. O expediție de fabrică care se eliberează este una în care data inspecției a fost stabilită înainte de data zborului.
